GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRAVÓR ~i m. Persoană specializată în arta gravurii. /<fr. graveur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRAVÓR s.m. Lucrător calificat în arta și tehnica gravurii. [< fr. graveur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRAVÓR s. m. specialist în arta gravurii. (< fr. graveur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRAVÓR s. (pop.) săpător. (~ în lemn.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gravór s. m., pl. gravóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gravór m. (fr. graveur). Acela a căruĭ meserie e gravatu. – Curat rom. ar fi gravator.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píctor-gravór s.m. Pictor specializat în gravură ◊ „O echipă de desenatori condusă de pictorul-gravor italian Giannini a realizat un album puțin obișnuit.” R.l. 31 VIII 79 p. 6 (din pictor + gravor)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scúlptor-gravór s.m. Sculptor care este și gravor ◊ „Fiecare medalie este opera unui sculptor-gravor, reprezentând ea însăși o valoare artistică.” R.l. 23 XI 76 p. 5 (din sculptor + gravor)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink