GRÁUR, grauri, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit de culoare gălbuie și cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenușie (împestrițată cu pete albe). [Var.: (pop.) gráure s. m.] – Lat. graulus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÁUR ~i m. Pasăre migratoare, mai mare decât vrabia, cu cioc ascuțit și cu penaj negru-verzui, împestrițat cu alb. /<lat. graulus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gráur (gráuri), s. m. – 1. Pasăre migratoare cu pene negre-verzui, Sturnus vulgaris. – 2. Gri, cenușiu. – 3. Țigan. Lat. graŭlus, forma vulg. de la gracŭlus (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 172; Pușcariu 731; Candrea-Dens., 754; REW 3850; DAR; cf. și Candrea, Éléments, 19, care pleacă de la *gravulus), cf. romagn. gravolo, calabr. gravulu, lec. raulu, fr. grolle.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gráur s. m., pl. gráuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gráur m. (lat. graulus din graculus, gaiță. D. gracula vine fr. graille, cĭoacă, ceŭcă, din graula, fr. grole, id.). Un fel de sturz cenușiŭ închis cu picățele albe (sturnus). Ileana graurilor, ziŭa de Sfîntu Constantin și Elena (21 Maĭ), cînd, după credința poporuluĭ, zboară puiĭ de graur. Munt. Poreclă Țiganuluĭ. Adj. Cal graur, cal de coloarea [!] grauruluĭ. V. porumb 3.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink