GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Astăzi rar) Felicitare. – V. gratula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gratula; gratulație. [< gratula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁRE s. v. felicitare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gratuláre s. f., g.-d. art. gratulării; pl. gratulări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GRATULÁ ~éz tranz. A trata cu urări de bine în legătură cu un eveniment; a felicita. /<lat. gratulari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) felicita. [Cf. germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATULÁ vb. v. felicita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gratulá vb., ind. prez. 1 sg. gratuléz, 3 sg. și pl. gratuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratulațiúne f. (germ. gratulation, d. lat. gratulátio, -ónis). Trans. Bucov. Felicitare. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratuléz v. tr. (germ. gratulieren, d. lat. gratulor, -ári, d. gratus, plăcut). Trans. Bucov. Felicit: îțĭ gratulez c´aĭ învins.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink