GRATUITÁTE, gratuități, s. f. (La sg.) Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUITÁTE ~ăți f. 1) Caracter gratuit. 2) Vorbă sau faptă gratuită. /<fr. gratuité, lat. gratuitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUITÁTE s.f. Însușirea de a fi gratuit. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. gratuité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit. 2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acțiuni, a unei afirmații etc. (< fr. gratuité, lat. gratuitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gratuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gratuității; pl. gratuități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratuitáte f. (lat. gratuitas). Calitatea de a fi gratuit: învățămîntu în școala primară e gratuit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink