GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nici o plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este dat sau primit fără plată. Tratament ~. 2) fig. Care nu are nici o bază reală; fără temei; neîntemeiat. Afirmații ~te. /<fr. gratuit, lat. gratuitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUÍT, -Ă adj. 1. Dat pe nimic, fără plată. 2. (Fig.) Fără un scop practic; inutil. [Pron. -tu-it. / < fr. gratuit, cf. lat. gratuitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUÍT, -Ă adj. 1. dat pe nimic, fără plată. 2. (fig.) fără temei, inutil. (< fr. gratuit, lat. gratuitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUÍT adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATUÍT adv. v. gratis.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Gratuit ≠ util
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. sg. gratuítă, pl. gratuíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratuít, -ă adj. (lat. gratuitus). Dat gratis: locuință gratuită. Fig. Fără motiv orĭ folos: răutate gratuită. Fără bază: presupunere gratuită. Adv. Gratis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink