GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (Livr.) Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATITÚDINE ~i f. Sentiment durabil de afecțiune, nutrit de o persoană față de cineva, pentru un bine făcut; obligație morală pentru o binefacere; recunoștință. /<lat. gratitudo, ~inis, fr. gratitude
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat. gratitudo, cf. fr. gratitude].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr. gratitude, lat. gratitudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATITÚDINE s. v. recunoștință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Gratitudine ≠ ingratitudine
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratitúdine f. (după ingratitudine; fr. gratitude). Recunoștință, recunoașterea uneĭ binefacerĭ primite.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink