GRANÁTĂ, granate, s. f. V. grenadă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÁTĂ¹ s.f. v. granat.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÁTĂ² s.f. v. grenadă.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÁTĂ², granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÁTĂ¹ s. f. v. grenadă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÁTĂ s. v. rodie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

granátă (granáte), s. f. – 1. Rodie. – 2. Silicat natural de calciu. – 3. Proiectil ușor. – Var. (înv.) granat, grenat, grănat. Lat. (malum) granatum (sec. XVIII). Este dublet de la grenadă, s. f. (proiectil ușor), din fr. grenade. – Der. granatar, s. m. (înv., grenadier); grenadir, s. m. (înv., grenader), din germ. Grenadier; grenadier, s. m. din fr. grenadier.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

granátă (rodie) s. f., pl. granáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*granátă f., pl. e (it. granata, d. grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă în dușmanĭ (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care reprezentă [!] o granată explodînd și care se poartă pe uniformele militare. – Și grenadă (barb. fr.). V. cumbara.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink