GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAMATICALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gramaticaliza și rezultatul ei; folosire a unui element lexical denotativ ca simplu element gramatical. [< gramaticaliza, după fr. grammaticalisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAMATICALIZÁ vb. I. 1. tr. A da unui element lexical denotativ o funcție pur gramaticală. ♦ refl. A se transforma într-un instrument gramatical, a-și pierde elementul afectiv inițial. [< fr. grammaticaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAMATICALIZÁ vb. tr., refl. (despre cuvinte cu sens lexical) a (se) transforma în instrument gramatical, pierzându-și valoarea expresivă inițială. (< fr. grammaticaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gramaticalizá vb., ind. prez. 1 sg. gramaticalizéz, 3 sg. și pl. gramaticalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink