GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gramátic, -ă adj. (vgr. grammatikós, d. grámma [din *gráphma], literă, d. grápho, scriŭ). De gramatică, gramatical: studiĭ gramatice. Conform gramaticiĭ, gramatical: frază gramatică. Subst. Persoană care știe gramatica. În vechime, filolog. S. f., pl. ĭ (vgr. grammatiké [téhne, artă]). Știința de a vorbi și scrie corect. Linghistică [!]. Carte care conține aceste științe. Gramatica comparată, linghistica comparată, care compară limbile. Gramatica istorică, care studiază limbile de la originile eĭ. Gramatica generală, totalitatea regulelor comune tuturor limbilor. Adv. Conform gramaticeĭ (ob. gramatical).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂMĂTÍC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂMĂTÍC s. v. diac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂMĂTÍC s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grămătíc m. (ngr. grammatikós). Vechĭ. Cîntăreț de biserică, dascăl. Elev care învăța carte la biserică. Contabil, logofăt, martalog, copist. V. diac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink