grafofon sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: fr graphophone] (Înv) Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri.

* GRAFOFON (pl. -oane) sn. 🎼 Fonograf [fr.].

GRAFOFON, grafofoane, s. n. (Învechit) Fonograf în care sunetele erau înregistrate pe cilindri, nu pe discuri.

GRAFOFON s.n. Fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. [< fr. graphophone, cf. gr. graphein – a scrie, phone – voce].

GRAFOFON s. n. fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. (< fr. graphophone)

grafofon n. fonograf perfecționat reproducând, prin mijlocul cilindrelor, bucăți de poezie ori de muzică.

*grafofón n., pl. oane (d. vgr. grápho, scriŭ, și phoné, voce). Fonograf cu cilindre.

grafofon s. n., pl. grafofoane

grafofon s. n., pl. grafofoane

grafofon s. n., pl. grafofoane

GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.