GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. ◊ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRADÁ vb. v. doza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s´ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr´un grad: a grada un soldat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink