GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÁBEN ~e n. Porțiune alungită și afundată a scroarței terestre, care formează denivelări de straturi delimitate de falii. /<germ. Graben, fr. graben
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gráben s. n., pl. grábene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink