GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIÓS¹ adv. Cu grație. /<fr. gratieux, lat. gratiosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIÓS² ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (multă) grație; plin de grație. 2) Care manifestă bunăvoință; binevoitor. [Sil. -ți-os] /<fr. gratieux, lat. gratiosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de grație, gingaș, fin, drăgălaș; elegant. // s.n. Categorie estetică vizând în mod special măiestria și ingeniozitatea execuției în toate domeniile artei, ușurința și mai ales naturalețea ei. [Pron. -ți-os. / < lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. plin de grație. (< lat. gratiosus, it. grazioso)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIÓS adj. 1. v. delicat. 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Un mers ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Grațios ≠ dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grațiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. grațióși; f. sg. grațioásă, pl. grațioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*grațiós, -oásă adj. (lat. gratiosus). Plin de grație, de farmec: o fată grațioasă. Adv. Cu grație: a dansa grațios.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink