opțiuni
  • info
3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

grăniceri vb. IV A păzi granița ◊ „Jurăm că vom grăniceri [...]” emisiune TV din 31 III 74 (din grănicer + -i)

GRĂNICER, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

GRĂNICER, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

grănicer sm [At: (a. 1862) IORGA S.D. XIII, 135 / V: (reg) ~ițer[1] / Pl: ~i / E: graniță + -er] Militar instruit pentru a asigura paza la granița unei țări Si: (îrg) cordonaș. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

hrănicel sm vz grănicer

hrănicer sm vz grănicer

* GRĂNICER sm. 🎖️ Soldat care face paza la graniță (🖼 2454-2455): ~ii ocheau și doborau Turcul numai de-o fudulie (JIP.).

GRĂNICER, grăniceri, s. m. Soldat care face de pază la graniță. Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174.

GRĂNICER ~i m. Militar care are misiunea de a păzi și a apăra hotarele unui stat. /graniță + suf. ~ar

grănicer m. soldat dela graniță.

grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin legea de la 1872, grăniceriĭ s’aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit.

Ortografice DOOM

grănicer s. m., pl. grăniceri

grănicer s. m., pl. grăniceri

grănicer s. m., pl. grăniceri

Enciclopedice

GRĂNICERI, com. în jud. Arad; 2.281 loc. (1995). Stație de c. f.

GRĂNICÉR (< graniță) s. m. Militar instruit și specializat pentru pază la graniță. ◊ Trupe de grăniceri = trupe specializate și organizate pentru asigurarea granițelor terestre, fluviale și maritime ale unei țări.

Sinonime

GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.

GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.

Intrare: Grăniceri
Grăniceri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grăniceri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grăniceri
  • grănicerire
  • grănicerit
  • grăniceritu‑
  • grănicerind
  • grănicerindu‑
 singular plural
  • grănicerește
  • grăniceriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grăniceresc
 (să)
  • grăniceresc
  • grăniceream
  • grănicerii
  • grănicerisem
a II-a (tu)
  • grănicerești
 (să)
  • grănicerești
  • grănicereai
  • grăniceriși
  • grăniceriseși
a III-a (el, ea)
  • grănicerește
 (să)
  • grănicerească
  • grănicerea
  • grăniceri
  • grănicerise
plural I (noi)
  • grănicerim
 (să)
  • grănicerim
  • grăniceream
  • grănicerirăm
  • grăniceriserăm
  • grănicerisem
a II-a (voi)
  • grăniceriți
 (să)
  • grăniceriți
  • grănicereați
  • grănicerirăți
  • grăniceriserăți
  • grăniceriseți
a III-a (ei, ele)
  • grăniceresc
 (să)
  • grănicerească
  • grănicereau
  • grăniceriră
  • grăniceriseră
Intrare: grănicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grănicer
  • grănicerul
  • grăniceru‑
plural
  • grăniceri
  • grănicerii
genitiv-dativ singular
  • grănicer
  • grănicerului
plural
  • grăniceri
  • grănicerilor
vocativ singular
  • grănicerule
  • grănicere
plural
  • grănicerilor
hrănicel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hrănicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grăniceri, grănicerescverb

  • 1. A păzi granița. DCR2
    • format_quote Jurăm că vom grăniceri [...] emisiune TV din 31 III 74. DCR2
etimologie:
  • grănicer + -i DCR2

grănicer, grănicerisubstantiv masculin

  • 1. Militar instruit pentru pază la granița unei țări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cordonaș ghiumurluc plăieș strajă
    • format_quote Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. DLRLC
    • format_quote La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. DLRLC
    • format_quote Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
etimologie:
  • Graniță + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „grăniceri” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5