GOSPODĂROS, -OASĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

gospodăros, ~oasă a [At: GHIBĂNESCU, ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: gospodar + -os] (D. oameni) 1 Gospodar (8). 2 Econom.

❍ GOSPODĂROS adj. Mold. Bucov. Care îngrijește bine de gospodăria lui, care se ocupă de toate amănuntele gospodăriei; econom: era foarte ~ și-i plăcea să se facă fie-care lucruri cu rînduială (SAD.).

GOSPODĂROS, -OASĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și manifestă interes, pasiune în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

GOSPODĂROS, -OASĂ, gospodăroși, -oase, adj. Care își îngrijește bine gospodăria. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rînduială. SADOVEANU, O. A. I 163.

gospodăros, -oasă adj. Econom(icos) ◊ „A prevedea urmările risipei și a acționa în consecință înseamnă a gospodări nu numai propriul buzunar, dar și avuția națiunii. Românul este un om gospodăros, a zis el, și am reținut rezonanța acestui adjectiv: «gospodăros»!” Sc. 11 I 78 p. 1 (din gospodar + -os)

GOSPODĂROS ~oasă (~oși, ~oase) Care are calități de gospodar priceput. /gospodar + suf. ~os

gospodărós, -oásă adj. (d. gospodar). Om căruĭa îĭ place să aĭbă o bună gospodărie.

gospodăros adj. m., pl. gospodăroși; f. gospodăroasă, pl. gospodăroase

gospodăros adj. m., pl. gospodăroși; f. gospodăroasă, pl. gospodăroase

gospodăros adj. m., pl. gospodăroși; f. sg. gospodăroasă, pl. gospodăroase

Gospodăros ≠ negospodăros