GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÓRNIC s. v. croitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

górnic s. m., pl. górnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink