GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GONITÓR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONITÓR s. v. taur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. și pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GONITOÁRE s. v. scânteioară, scânteiuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink