GOLOMOZ² s. n. v. gălămoz.

golomoz² sm [At: PANȚU, PL. / V: gălăm~, ~oc, ~oț, ~măț / Pl: ~i / E: nct] Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata).

golomoz¹ sn [At: LB / V: gălăm~, gomoloz, ~os, ~oț, ~oc, ~ăț, glo~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cocoloș (dintr-un material solid). 2 Grămadă de plante strânse și făcute ghem. 3 Moloz. 4 (Îf gălăm~) Pământ și lut cu paie, pentru lipitul pereților. 5 (Îf gălăm~) Mocirlă. 6 Grămadă de oameni care vorbesc toți odată. 7 Amestecătură. 8 (Fig) Batjocură. 9 (Îf glo~) Amestec. 10 (Îf ~oț) Harababură.

GOLOMOZ (pl. -oaze), GOLOMOȚ (pl. -oațe) I. sn. 1 Boț, bulz, cocoloș ¶ 2 Lucru boțit, făcut ghem ¶ 3 Moloz ¶ 4 Ⓕ Arababură, amestecătură, încurcătură. II. sm. 🌿 Plantă, ale cărei flori au un aspect noduros; numită și „golomăț” sau „noduroasă” (Dactylis glomerata) (🖼 2433).

GOLOMOZ² s. n. V. gălămoz.

GOLOMOZ s. n. v. gălămoz.

GOLOMOZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

gălămoz¹ sn vz golomoz¹

gălămoz² sm vz golomoz²

glomoz sn vz golomoz

golomăț¹ sn vz golomoz¹

golomăț² sm vz golomoz²

golomoc¹ sn vz golomoz¹

golomoc² sn vz golomoz²

golomos sn vz golomoz¹

golomoț¹ sn vz golomoz¹

golomoț² sn vz golomoz²

gomoloz sn vz golomoz

GĂLĂMOZ 👉 GOLOMOȚ.

GOLOMĂȚ 👉 GOLOMOZ.

NODOROS, NODUROS I. adj. 1 Cu n o d u r i, plin de noduri: peștii se strecurau... și pluteau alături cu buștenii noduroși de stejar (ODOB.); toroipanul pe care și-l cioplise el dintr’un lemn nodoros de măslin sălbatic (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Necioplit, grosolan. II. NODUROASĂ sf. 🌿 = GOLOMOZ II.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomoz s. n.

GĂLĂMOZ ~oaze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

glomóz, V. gălămoz.

golomăț, -óț, -óz, V. gălămoz.

golomoz¹ (plantă) v. gălămoz¹

golomoz² (obiect) v. gălămoz²

golomoz v. gălămoz

golomoz, -moaze.

!gălămoz² (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji

!gălămoz¹ (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze

gălămoz²/golomoz² (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze/ golomoaze

gălămoz¹/golomoz¹ (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji/ golomoji

gălămoz/golomoz (bot.) s. m., pl. gălămoji/golomoji

gălămoz/golomoz (obiect) s. n., pl. gălămoaze/golomoaze

GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.

DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.

GOLOMOZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

gălămoz, adj. – v. golomos.

gomoloz, gomoloaze, (golomos, golomoț, gălămoz), s.n. – 1. Resturi, pleavă, gunoi. 2. Ceva fără folos (Bârlea, 1924): „Și-a rămas ce-i golomos / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea, 1924, I: 102). 3. Tăciune de grâu (Memoria, 2001). 4. Cocoloș, bulz. – Et. nec. (DEX, MDA).

golomos, adj. (golomoz, golomoț, gălămoz) – 1. Ghem, cocoloș. 2. Netrebnic, fără niciun folos (Bârlea 1924): „Și-a rămas ce-i golomas / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea 1924 I: 102). – Et. nec. (MDA).

gomoloz, -oaze, s.n. – Tăciune de grâu (Memoria 2001). – Din gomoloz „cocoloș, bulz”, ref. la forma tăciunelui.