golomóț, golomóțuri, s.n. (reg., înv.) 1. ceva boțit și făcut ghem. 2. încurcătură. 3. plantă cu aspect noduros.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chilimóț n., pl. oațe (var. din gălămoz). Mold. Plăcintă proastă, cozonac prost, boț, cum s´apucă să facă copiiĭ cînd îĭ văd pe ceĭ marĭ făcînd: niște chilimoațe de plăcinte! – Și chilimboț, chílomoț și golomoț. V. lătunoĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink