GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOLOGÁN ~i m. 1) Monedă măruntă cu valoare neînsemnată; para. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOLOGÁN s. v. ban.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gologán (gologáni), s. m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creație expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. și gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicații, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” și „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicație insuficientă. Der. gologăneț, s. n. (mărunțiș; bănet); gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” și bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gologán s. m., pl. gologáni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gologán m. (rus. golován, căpățînos, d. golová, vsl. glava, cap, adică „monetă [!] cu un cap pe ĭa [!]”. V. glavă, haldan). Vechĭ. Monetă de aramă de treĭ parale. Azĭ. Monetă de aramă saŭ de nichel: un gologan de 5, de 10 banĭ (pînă la războĭu mondial). – În Mold. nord și galagan (după pron. rus.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink