GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GOLOGĂNÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A lipsi de bani (în mod nelegal sau cu forța). /Din gologan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gologăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. gologăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gologănésc v. tr. (d. gologan). Fam. Ĭaŭ gologanĭ de la lume. Sfănțuĭesc, ung, mituĭesc cu un mic bacșiș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink