GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; vagant. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOLIÁRD s.n. Nume dat poeților medievali de limbă latină, rătăcitori, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi, într-un spirit libertin, adesea satiric, trădând resentimentele unor inși certați cu morala societății timpului. ♦ Student medieval. [Pron. -li-ard. / < fr. goliard, it. goliardo, cf. v.fr. gouliard < lat.t. familia Goliae – familia lui Goliat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GOLIÁRD s. m. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr. goliard)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

goliárd s. m. (sil. -li-ard), pl. goliárzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

GOLIÁRZI (‹ fr.) s. m. pl. Poeți medievali, de regulă clerici insubordonați dogmelor; studenți rătăcitori de la o universitate la alta, creatori ai unor poezii satirice (scrise în latină, dar adesea cu infiltrații ale limbilor naționale) la adresa bisericii și preamărind iubirea, vinul, bucuria de a trăi (cântecul studențesc „Gaudeamus igitur”, sec. 13-14, este atribuit g). Poezia g. a introdus rigorile rimei și ale ritmului în versificație.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink