COGÎLȚ ! COGÎLȚ ! sau COGLÎC ! COGLÎC ! interj. Imită sgomotul făcut de un lichid turnat dintr’o sticlă în pahar sau pe gît: Eu la gură te rădic, Tu îmi cînți coglîc! coglîc! (CRG.).

cogîlț, gogîlț și gogîrț (rudă cu bg. hŭlcam, sughiț. V. cobîlț, hîlțîĭ) interj. care arată zgomotu celuĭ care mănîncă înghițind cu lăcomie și cam înecîndu-se. – Sin. cu ghĭorț.

gogîlț și gogîrț, V. cogîlț.