GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumăníe s. f.] – Gogoman + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOGOMĂNÍE ~i f. fam. depr. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie. /gogoman + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GOGOMĂNÍE s. v. prostie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gogomăníe s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gogomăníe f. (d. gogoman). Mare prostie. – În Munt. gugu-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink