8 definiții pentru gofra, gofrare   conjugări / declinări

GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOFRÁRE s.f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei; gofraj. [< gofra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. gofrării; pl. gofrări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GOFRÁ ~éz tranz. (stofe, țesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulații paralele pe o țesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o țesătură). [< fr. gaufrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. și pl. gofreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink