GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOELÉTĂ ~e f. Corabie ușoară cu două (sau mai multe) catarge. /<fr. goélette
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron. go-e-. / < fr. goélette].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr. goélette)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GOELÉTĂ s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

goelétă s. f., pl. goeléte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*goelétă f., pl. e (fr. goélette). Un fel de corabie mică și ușoară cu doŭă catarge.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink