PORCUȘÓR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PORCUȘÓR ~i m. (diminutiv de la porc) Pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; pește porcesc. /porc + suf. ~ușor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gobíe s.f. Pește litoral care se poate fixa de stânci prin înotătoarele sale ventrale prevăzute cu ventuze; guvid. (< fr. gobie, lat. gobio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PORCUȘÓR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, râbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORCUȘÓR s. v. ploier de munte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gobíe s. f., g.-d. art. gobíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porcușór s. m., pl. porcușóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink