gobaie sf vz cobaie

GOBAIE, gobăi, s. f. (Regional) Pasăre de curte; orătanie. Jur împrejur avea pomăt, grădină, ogradă încăpătoare, în care se lăfoiau o sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97.

GOBAIE, gobăi, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Probabil din cobe + suf. -aie.

gobáĭe, V. cobaĭe.

COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Cobe + suf. -aie.

cobaie sf [At: MARIAN, O.I 129 / V: (reg) go~ / Pl: ~băi / E: cobe + -aie] (Mol; Buc) 1 (Șir) Găină (Gallus domestica). 2 (Lpl) Orătanie.

COBAIE sf. mai adesea COBĂI, GOBĂI pl. Mold. Bucov. 🐦 Păsări de curte: ograda lui era plină de tot soiul de cobăi (SAD.); vorniceasa căsăpea la gîște, rețe și gobăi (GRIG.) [cobe].

❍ GOBĂI sf. pl. 👉 COBAIE.

COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.

COBAIE, cobăi, s. f. (Regional) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintîi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. SADOVEANU, O. III 183. Mătușa Ruxanda s-a mișcat din cotlonul ei... trîntind ușile și slobozindu-și cobăile. C. PETRESCU, R. DR. 49. Femeia... dete vițeii la coteț, închise cobăile, iară bărbatul vitele. ȘEZ. XII 56.

COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină ; (la pl.) pasări de curte; orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.

COBAIE ~ăi f. rar reg. 1) Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă; orătanie; găină. 2) la pl. Păsări domestice; orătănii. [Sil. -ba-ie] /cobe + suf. ~aie

cobăi f. pl. Mold. oare sau păsări de curte. [V. cobe; lit. păsări cobe sau de rău augur].

cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie.

cobaie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi

cobaie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi

cobaie s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi

COBAIE s. v. orătanie, pasăre.

cobaie s. v. ORĂTANIE. PASĂRE.