goz sn [At: DOSOFTEI, V. S. 70/1 / V: goază sf / Pl: ~uri / E: mg gaz] (Reg) 1 (Cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale Si: (reg) gozăete, gozură (1), (Mar) gozuc (1). 2 (Pgn) Gunoi. 3 Murdărie. 4 (Fig) Faptă netrebnică Si: (reg) gozură (4), (Mar) gozuc (4).

GOZ, gozuri, s. n. (Regional) Resturi nefolositoare de materii vegetale (pleavă, boabe seci și stricate etc.); p. ext. murdărie, gunoi. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmăturile și gozurile ce le vor afla pe drumuri. MARIAN, O. I 407. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. [Fîntîna] s-o curățim de gozuri. TEODORESCU, P. P. 361.

GOZ ~uri n. 1) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; gălămoz. 2) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă; gunoi. /<ung. gaz

goz n. Mold. pleava grânelor vânturate ce servă de nutreț porcilor și găinilor. [Ung. GAZ, gunoiu].

goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată.

GOZURĂ s. f. v. goz.

goază sf vz goz

gozură sf [At: DUNĂREANU, CH. 75 / Pl: ~ri / E: ns cf goz] (Reg) 1-4 Goz (1-4).

GOZURĂ s. f. V. goz.

goáză f. (d. gozurĭ). Gozurĭ.

goz (reg.) s. n., pl. gozuri

goz (reg.) s. n., pl. gozuri

goz s. n., pl. gozuri

goz, pl. gozuri

goz, -zuri.

GOZ s. v. gunoi, impuritate, murdărie, necurățenie.

goz s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

goz (-oaze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur).

goz, gozuri, s.n. – (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91; Săpânța). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (onom.) Gozu, poreclă. – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DA, DER, DEX, MDA).

goz, -uri, s.n. – Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar 1980: 134). – Din magh. gaz „buruiană”.