GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOÁNGĂ ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferențiat în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare și, de cele mai multe ori, cu aripi; insectă. ◊ A se ține de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOÁNGĂ s. v. fugău, gânganie, gâză, hexapod, insectă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
goángă (oa dift.) f., pl. e (var. din gîngă, gînganie). Vest. Gînganie, insect [!]. Goanga (Btș. Dobr.), gogorița, bordea, caŭa, buzguroĭu. V. gongărie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOANGĂ-DE-MÁRHĂ s. v. muscă columbacă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOANGĂ-PUCIOÁSĂ s. v. ploșniță de câmp.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
goangă, goange s. f. (glum.) 1. fleac. 2. minciună.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se ține de goange expr. 1. a face glume proaste. 2. a spune prostii / vorbe goale. 3. a spune minciuni.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink