9 definiții pentru goștinar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GOȘTINAR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.
GOȘTINAR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
goștinar sm [At: (a. 1680) IORGA, D. B. II, 29 / V: gorș~ / Pl: ~i / E: goștină + -ar] (Înv) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GOȘTINAR, goștinari, s. m. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
goștinar m. od. cel ce strângea goștina.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
goștinár m. Acela care strîngea goștina.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gorștinar sm vz goștinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
goștinar (înv.) s. m., pl. goștinari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
goștinar (înv.) s. m., pl. goștinari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
goștinar s. m., pl. goștinari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
goștinar, goștinarisubstantiv masculin
- 1. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Goștină + sufix -ar. DEX '98 DEX '09