GNATOSTOM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms.

gnatostom sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: ger Gnathostomen] 1 (Lpl) Subîncrengătură a vertebratelor cuprinzând animale fără fălci. 2 Animal care face parte din subîncrengătura gnatostomilor (1).

GNATOSTOM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate care au gura cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms.

GNATOSTOMI s.m.pl. (Zool.) Subîncrengătură a vertebratelor cuprinzînd animalele cu fălci. [Sg. gnatostom. / < germ. Gnathostomen, cf. gr. gnathos – falcă, stoma – gură].

gnatostomi s. m. pl. Subîncrengătură de vertebrate acvatice sau terestre cu fălci mobile și dinți osoși. < germ. Gnathostomen

gnatostom (desp. -tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostomi

!gnatostom (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostomi

gnatostom s. m. (sil. mf. -stom), pl. gnatostomi

GNATO- „falcă, maxilar, mandibulă”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. gnatho-, germ. id., engl. id., it. gnato- > rom. gnato-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru lipsit de toate părțile cutiei craniene, cu excepția mandibulelor; ~graf (v. -graf), s. n., instrument medical pentru măsurarea forței mușchilor masticatori; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a unui maxilar; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a mucoasei maxilarelor; ~stat (v. -stat), s. n., aparat utilizat în ortopedia dentară pentru precizarea anomaliilor dentare și maxilare; ~stome (v. -stom), s. n. pl., subîncrengătură de vertebrate cu fălci mobile, cuprinzînd peștii și tetrapodele.