mană sf [At: PSALT. 157 / V: (reg) mea- / E: slv мана, ngr μάννα] 1 (Șîs ~ cerească, ~na evreilor) Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor glomerule cenușii diseminate adesea sub formă de ploaie (Lecanora esculenta). 2 (Pex) Pâine făcută din mană (1). 3 (Pop; șîs ~na albinelor) Polen al florilor de porumb, de secară etc. 4 (Pop; îas) Polen de brad sau de fag, care plutește primăvara pe deasupra pădurilor, apelor etc. Si: moină (4) galbenă. 5 (Șîs ~na florilor) Nectar. 6 (Pex; îas) Miere. 7 Suc cleios care se obține prin crestarea scoarței anumitor arbori, în special a frasinului de munte, și care este folosit ca laxativ. 8 Secreție cleioasă și strălucitoare care apare pe frunzele unor plante, în zilele călduroase care urmează după nopți reci. 9 (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-de-ape) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și flori hermafrodite dispuse în spicule care crește prin mlaștini și pe marginea apelor Si: roua-cerului (Glyceria aquatica) 10 (Bot; reg; îc) ~na-câmpului Barba-ursului (Usnea). 11 (Bot; reg; îc) ~na-pământului Rodul-pământului (Arum maculatum). 12 (Reg; îc) ~na-pădurii Planta Asphodelus odoratus. 13 (Reg; îc) ~na-albinelor Plantă nedefinită mai îndeaproape. 14 (Bot; reg; îc) ~-jidovească sau ~na-jidovului Zmeur (Rubus idaeus). 15 (Fig) Recoltă bogată în semănături. 16 (Pex) Condiții prielnice pentru o recoltă bogată. 17 Belșug de lapte de vite Si: frupt. 18 (Reg) Belșug de produse la recolta stupilor. 19 (Fig) Cantitate mare de bunuri materiale Si: câștig, profit, venit. 20 (Îvp; îe) A nu fi de vreo ~ sau a nu fi mare ~ (de) A nu fi de valoare sau de folos, a nu aduce profit. 21 Boli diverse ale plantelor cultivate, cauzate de ciuperci parazite care, pătrunzând în țesuturile verzi ale plantelor și localizându-se în special în frunze, provoacă apariția unor pete ruginii Vz mălură, perenosporă, rugină, tăciune. 22 Rouă sau ploaie de vară (pe vreme însorită) care are un efect dăunător asupra plantelor. 23 (Pex) Stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare după ploaie. 24 (Reg) Un fel de rouă care cade pe plante și care, fiind mâncată de albine, le produce o boală numită coleră.

MANĂ s. f. 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.

ROURICĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura).

ROURICĂ ~ele f. Plantă erbacee acvatică cu tulpina orizontală, lemnoasă, cu frunze late, cu inflorescență spiciformă și cu fructe dulci, comestibile; plutitoare. /rouă + suf. ~ică

mană s. f., g.-d. art. manei

rourică s. f. (sil. ro-u-), g.-d. art. rourelei; pl. rourele

MANĂ s. 1. (BOT.) (reg.) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.)

MANĂ s. v. beneficiu, câștig, miere, nectar, profit, venit.

ROURICĂ s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.

mană s.f. I 1 (bot.; și, art., mana-florilor) nectar, <pop.> miere, suc, <înv.> rouă-dulce. Mana este colectată de albine și transformată în miere. 2 (bot.; și, art., mana-albinelor) <reg.> moină-galbenă. Mana este polenul de brad sau de fag care plutește primăvara deasupra pădurilor sau a apelor. 3 (bot.) mană-de-apă = Glyceria aquatica; <reg.> iarba-rațelor (v. iarbă), iarbă-rea, roua-cerului (v. rouă), rourică, spetează; (art.) mana-câmpului = Equisetum arvense; barba-ursului (v. barbă), coada-calului (v. coadă), mălai-mărunt, <rar> equisetum, <reg.> barba-sasului (v. barbă), brad, brădișor, coada-iepei (v. coadă), coada-mânzului (v. coadă), codâie, deznodățel, iarbă-de-cositor, mâță, mierea-ursului (v. miere), motan, motocel, mucul-curcanului (v. muc), nodățică, părul-porcului (v. păr), peria-ursului (v. perie), perie, perie-ursească, pujlă, rușinea-ursului (v. rușine), slăbănog, șirușliță, unterniță, ursancă, ursoaică¹; (reg.) mana-jidovului v. a Zmeur. Zmeurar (Rubus idaeus); b Zmeură; mana-pământului v. Rodul-pământului (v. rod¹) (Arum maculatum). frupt, <reg.> știmă. Au mană bună atât de la vaci, cât și de la oi. 5 (art.; apic.; rar) mana-florilor v. Miere. Miere de albine. II fig. (econ.; reg.) v. Beneficiu. Câștig. Emolument. Profit. Venit¹.

ROURICĂ s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.