2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLU2, glume, s. f. (Bot.) Bractee situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee. – Din fr. glume.

GLU2, glume, s. f. (Bot.) Bractee situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee. – Din fr. glume.

GLU1, glume, s. f. Vorbă de haz sau scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie. ◊ Loc. adv. În glumă = fără nicio intenție serioasă; fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat, serios. ◊ Expr. A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare. A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță; a subestima. A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când se glumește cu el. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit. Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător. ♦ Faptă hazlie; păcăleală. – Din sl. glumŭ, bg. gluma.

glu2 sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: fr glume] (Bot) Bractee membranoasă situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee.

glu1 sf [At: VARLAAM, C. 29 / V: (reg) ~mbă / Pl: ~me / E: bg глума, vsl гл?мъ[1]] 1 sf Scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie Si: (îvr) glumie. 2 Vorbă care provoacă râs. 3 Faptă hazlie. 4 (Îlav) În ~ Fără nici o intenție serioasă. 5 (Îal) Fără răutate. 6 (Îlav) Fără ~ În mod serios. 7 (Îlav) Nu ~ ! Cu adevărat. 8 (Îal) Serios. 9 (Îal) De-a binelea. 10 (Îal) De tot. 11 (Îe) A se întrece cu ~ A întrece limita admisă într-o anumită situație. 12 (Îe) A merge prea departe cu ~ A-și permite prea mult. 13 (Îe) A lua (ceva) în ~ A nu lua ceva în serios. 14 (Îe) A lăsa ~ (la o parte) A vorbi serios. 15 (Îe) A nu ști (sau a nu înțelege) de ~ Se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el. 16 (Îae) A lua lucrurile în serios. 17 (Îe) A nu-i arde (cuiva) de ~ A fi supărat, indispus etc. 18 (Îe) Nu-i (de) ~ E un lucru serios. 19 (Îe) A se îngroșa ~ma Se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos. 20 (Îlav) În (sau din ori, rar de) ~ Fără intenții rele. 21 Păcăleală.

  1. În original, etimol. vsl tipărită neclar. După indicația unui utilizator al acestui dicționar ar fi vorba de vsl глȣмъ LauraGellner

GLU1, glume, s. f. Scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie. V. anecdotă.Loc. adv. În glumă = fără nici o intenție serioasă, fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat, serios. ◊ Expr. A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare. A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță; a subestima. A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit. Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător. ♦ Faptă hazlie; păcăleală. – Din sl. glumŭ, bg. gluma.

GLUMĂ, glume, s. f. Vorbă de haz, care provoacă rîs și veselie; șagă. Țăranii întrerupeau făgăduielile prefectului cu glume și cu rîsete. REBREANU, R. II 92. Nimic în Caragiale nu e o simplă glumă. Fiecare «haz», de care rîde spectatorul, este semnificativ. IBRĂILEANU, S. 70. După horă ieri ieșiră Toate fetele-n pridvor. Le vedeam... Cum se strîng mereu să-și spuie Glume de-ale lor. COȘBUC, P. II 64. Începu a-l cam lua peste picior... cu glume nesărate. ISPIRESCU, L. 36. ◊ Loc. adv. În glumă = fără seriozitate. Fără glumă = în mod serios, fără a glumi. (După o afirmație, spre a o întări) Nu glumă! = de-a binelea, cu adevărat, serios. Era un brad de flăcău, chipeș și drăgălaș, nu glumă. ISPIRESCU, L. 62. Carte se învăța acolo, nu glumă. CREANGĂ, A. 84. ◊ Expr. A se întrece cu gluma = a împinge lucrurile prea departe. A lăsa gluma (la o parle) = a vorbi serios, a vorbi fără glumă. Să lăsăm gluma. Aștept al doilea transport de flori. NEGRUZZI, S. I 99. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios. I se părea că prea a luat în glumă propunerea lui. REBREANU, R. I 158. A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune despre cineva cu care nu poți glumi, care se supără cînd glumești cu el, care ia gluma în nume de rău. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a nu avea chef sau timp să glumească, a fi indispus. (Numai) în (sau de, din) glumă = fără intenții rele. Mă apropiai de dînsa, așa, de glumă. La TDRG. Nu-i (de) glumă = e lucru serios. Văzu ăla că nu e glumă, că-i stă viața numai într-un fir de ață. ISPIRESCU, L. 108. Nu era de glumă cu Mustafa. GHICA, S. VIII. ♦ Faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală. Liniștește-te, dragă, c-o fost numai o glumă. ALECSANDRI, T. I 255.

GLU s.f. (Bot.) Bractee membranoasă situată la baza spicului la graminee sau a altor flori. [< fr. glume, it., lat. gluma].

glu s. f. Bractee membranoasă la baza spicului de graminee. (< fr. glume, lat. Gluma)

GLUMĂ ~e f. Vorbă sau faptă hazlie, care provoacă râsul. * În ~ fără intenții rele. Fără ~ în mod serios. A lăsa ~a la o parte a lua lucrurile în serios. A se întrece cu ~a a-și permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi supărat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma

glumă f. 1. vorbă sau faptă de râs; 2. lipsă de seriozitate: în glumă. [Slav. GLUMA].

glúmă f., pl. e (vsl. gluma, nerușinare, bg. sîrb. gluma, glumă, rudă cu vechĭul islandez glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. 1, 308, și rom. hărmălaĭe). Vest. Vorbă saŭ faptă de rîs: musafiriĭ făceaŭ glume pe socoteala luĭ. Fără glumă, serios: îțĭ spun fără glumă c’a murit. În glumă, glumind, rîzînd, fără seriozitate: a lua ceva în glumă. – În est șagă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glu s. f., g.-d. art. glumei; pl. glume

glu s. f., g.-d. art. glumei; pl. glume

glu (poveste, faptă hazlie, bractee) s. f., g.-d. art. glumei; pl. glume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLU s. 1. ghidușie, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlâc, (fam.) pehlivănie. (A face o ~.) 2. v. anecdotă. 3. v. snoavă. 4. v. farsă.

GLU s. 1. ghidușie, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv, Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (A face o ~.) 2. anecdotă, spirit, (reg.) polojenie, (fam.) banc. (Să vă spun o ~ foarte reușită.) 3. snoavă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. și Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. și Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.) 4. farsă, festă, ghidușie, păcăleală, păcălitură, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~e!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glumă (glume), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLUMĂ. Subst. Glumă, spirit, șagă (pop.), șuguială (reg.), șuguire (reg.), badinaj, badinerie (franțuzism), nostimadă, mucalitlîc (înv.), turlupinadă (rar). Anecdotă, banc (fam.), poantă, snoavă, epigramă. Joc de cuvinte, calambur, quolibet. Poznă, năzbîtie, șotie, ghidușie, giumbușluc, giumbuș (rar), caraghioslîc. Păcăleală, păcală (reg.), cabazlîc (înv. și reg.); farsă, festă, cacealma. Amuzament, haz, distracție, divertisment. Mucalit, hîtru (reg.), păcală, păcălici, mehenghi (pop.), poznaș, cabaz (înv. și reg.). Adj. Glumeț, vesel, facețios (rar), spiritual, șugubăț, șăgaci (înv.), șăgalnic, șuguitor (reg.), hazliu, nostim, nostimior (dim.), șod (reg.), amuzant; poznaș, ghiduș, mehenghi (pop.), ștrengar, hîtru, chisnovat (reg.), mucalit. Vb. A glumi, a fi glumeț, a face glume, a face șagă, a șugui (reg.), a face haz, a face haz de necaz, a face șotii, a face spirite (bancuri, pozne), a face caragațe, a păcăli, a-i juca (cuiva) o festă, a-i face (cuiva) o farsă, a-i face (a-i juca) (cuiva) renghiul (un renghi). Adv. În glumă, în șagă. V. amuzament, bucurie, înșelătorie, zburdălnicie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ridiculum acri fortius et melius magnas plerumque secat res (lat. „Gluma dezleagă problemele mari, mai potrivit și mai bine decît asprimea”) – Horațiu, Satire (I, 10, 14-15). Cu alte cuvinte: o vorbă de duh rezolvă uneori ceea ce nu pot face severitatea și încruntarea.
LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu înțelege de glumă expr. 1. a nu avea simțul umorului. 2. a fi foarte exigent.

a nu ști de glumă expr. 1. a nu avea simțul umorului; a riposta când se fac glume la adresa / pe seama sa. 2. a fi exigent; a fi intransigent.

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile.

a ști de glumă expr. a avea simțul umorului, a nu se supăra când devine ținta unei glume.

se îngroașă gluma! expr. situația devine gravă!

Intrare: glumă (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glu
  • gluma
plural
  • glume
  • glumele
genitiv-dativ singular
  • glume
  • glumei
plural
  • glume
  • glumelor
vocativ singular
plural
Intrare: glumă (haz)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glu
  • gluma
plural
  • glume
  • glumele
genitiv-dativ singular
  • glume
  • glumei
plural
  • glume
  • glumelor
vocativ singular
plural
glumbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glu, glumesubstantiv feminin

  • 1. botanică Bractee situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee. DEX '09 DN
etimologie:

glu, glumesubstantiv feminin

  • 1. Vorbă de haz sau scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: șagă
    • format_quote Țăranii întrerupeau făgăduielile prefectului cu glume și cu rîsete. REBREANU, R. II 92. DLRLC
    • format_quote Nimic în Caragiale nu e o simplă glumă. Fiecare «haz», de care rîde spectatorul, este semnificativ. IBRĂILEANU, S. 70. DLRLC
    • format_quote După horă ieri ieșiră Toate fetele-n pridvor. Le vedeam... Cum se strîng mereu să-și spuie Glume de-ale lor. COȘBUC, P. II 64. DLRLC
    • format_quote Începu a-l cam lua peste picior... cu glume nesărate. ISPIRESCU, L. 36. DLRLC
    • 1.1. Faptă hazlie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Liniștește-te, dragă, c-o fost numai o glumă. ALECSANDRI, T. I 255. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În glumă = fără nicio intenție serioasă; fără răutate. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără glumă = în mod serios. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Nu glumă! = cu adevărat. DEX '09 DLRLC
      sinonime: serios
      • format_quote Era un brad de flăcău, chipeș și drăgălaș, nu glumă. ISPIRESCU, L. 62. DLRLC
      • format_quote Carte se învăța acolo, nu glumă. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
    • chat_bubble A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să lăsăm gluma. Aștept al doilea transport de flori. NEGRUZZI, S. I 99. DLRLC
    • chat_bubble A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: subestima
      • format_quote I se părea că prea a luat în glumă propunerea lui. REBREANU, R. I 158. DLRLC
    • chat_bubble A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când se glumește cu el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (Numai) în (sau de, din) glumă = fără intenții rele. DLRLC
      • format_quote Mă apropiai de dînsa, așa, de glumă. La TDRG. DLRLC
    • chat_bubble Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văzu ăla că nu e glumă, că-i stă viața numai într-un fir de ață. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
      • format_quote Nu era de glumă cu Mustafa. GHICA, S. VIII. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.