GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLUMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care spune sau face glume; bun de glume. /<bulg. glumec
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLUMÉȚ adj. hazliu, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hâtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov. și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Glumeț ≠ serios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gluméț adj. m., pl. gluméți; f. sg. glumeáță, pl. gluméțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gluméț, -eáță s. și adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. glumĭcĭ, bg. glumec). Care glumește, te face să rîzĭ: om glumeț, lume glumeață. Neserios, farsor: acest om e un glumeț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

glumeț, glumeți s. m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink