GLODURÓS, -OÁSĂ, gloduroși, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodorós, -oásă, (reg.) glodós, -oásă adj.] – Glod + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODURÓS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODURÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glodurós adj. m., pl. gloduróși; f. sg. gloduroásă, pl. gloduroáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod, de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink