GLODĂRÍE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. – Glod + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODĂRÍE f. 1) Glod foarte mare. 2) Loc gloduros. /glod + suf. ~ărie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODĂRÍE, glodării, s. f. (Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din glod + suf. -ărie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLODĂRÍE s. v. glodăraie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glodăríe s. f., art. glodăría, g.-d. glodăríi, art. glodăríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glodăríe f. Est. Mare glod, mare noroĭ. – Și -ăráĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink