4 definiții pentru globnic
Explicative DEX
globnic sm, a [At: URECHE, ap. LET. I, 104/11 / Pl: ~ici / E: vsl глоƃыникы] 1-2 (Înv) (Funcționar) însărcinat cu încasarea amenzilor.
‡ GLOBNIC sm. Funcționar însărcinat cu încasarea amenzilor [vsl.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
glóbnic m. (vsl. globĭnikŭ. V. gloabă). Acela care strînge gloabele (amenzile).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
globnic, globnici, s.m. (înv.) perceptor, strângător de amenzi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: globnic
globnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)