GLICÓL, glicoli, s. m. Alcool cu aspect de lichid incolor, siropos, dulce, folosit îndeosebi ca dizolvant; etilenglicol. – Din fr. glycol.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLICÓL ~i n. Alcool sub formă de lichid siropos având diferite întrebuințări (îndeosebi ca dizolvant în industria de sinteză organică). /<fr. glycol
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLICÓL s.m. Lichid incolor, vâscos, cu gust dulceag, miscibil cu apa și cu alcoolul, având diferite întrebuințări. [< fr. glycol].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLICÓL s. m. alcool incolor, siropos, dulce, folosit ca dizolvant. (< fr. glycol)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLICÓL s. (CHIM.) etilenglicol.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glicól s. m., pl. glicóli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glicól m. în teoria chimiiĭ, ĭar alt-fel n., ca gol, golurĭ (din glicerină și -ol din alcool). Chim. Alcool biacid (ferbe [!] la o temperatură maĭ rîdicată [!] de cît [!] alcoliĭ monoacizĭ fiind-că e maĭ dens de cît eĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink