GLÁVĂ s. v. cap, capitol, căpățână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlíe, tigvă, țeastă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÁVĂ, gláve, s. f. 1. (Peior.) Cap, căpățână, bostan. 2. (Înv.) Capitol. (din sl. glava; cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γκλάβα = încăpățânat)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glávă f., pl. e saŭ glăvĭ (vsl. glava, bg. glavá, cap. V. gloabă, gologan, oglabnic, oglavă). Vechĭ. Capitul, glaviznă. Azĭ. Iron. Cap de om prost, devlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink