GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creșterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glaŭcómă f., pl. e (vgr. gláukoma, d. glaux, bufniță). Med. Turburarea [!] saŭ întunecarea umoriĭ vitroase a ochĭuluĭ, ceĭa ce poate duce la orbire. Se simte durere la tîmplă și deasupra sprinceneĭ, vederea se painjinește [!] și se văd colorile [!] curcubeuluĭ cînd te uițĭ la lumina lămpiĭ, ĭar ochĭu se unflă [!] ca la bufnițe. Se vindecă pin [!] picăturĭ de pilocarpină orĭ pin operațiune. – Ob. glaucom, n. Cp. cu fibromă, diplomă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink