GLAGOLÍTIC, -Ă, glagolitici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet glagolitic sau scriere glagolitică = alfabet întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri slave bisericești. Literă glagolitică = literă care aparține alfabetului glagolitic. – Din fr. glagolitique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLAGOLÍTIC ~că (~ci, ~ce): Alfabet ~ alfabet vechi slav, întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în scrierile religioase. Literă ~că literă din acest alfabet. /<fr. glagolitique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLAGOLÍTIC, -Ă adj. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici grecești, folosit în scrieri slave bisericești. (< fr. glagolitique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
glagolític adj. m., pl. glagolítici; f. sg. glagolítică, pl. glagolítice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*glagolític, -ă adj. (d. glagol). Alfabetu glagolitic, un alfabet derivat din literele micĭ greceștĭ (probabil de Ciril) și întrebuințat la început (sec. IX) în biserica slavă a Bulgarilor și Croaților. Bulgariĭ l-aŭ înlocuit cu cel cirilic încă din sec. XII, ĭar azĭ nu-l maĭ întrebuințează de cît [!] cîte-va comunitățĭ catolice din Croația. Adv. Cu litere glagolitice: a scrie glagolitic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLAGOLÍTIC, -Ă (‹ fr., germ.) adj. Alfabet (sau scriere) g. = unul dintre cele două alfabete slave, întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri bisericești. Se presupune că a fost inventat, în sec. 9, de Chiril și Metodiu. În sec. 10-11 s-a răspândit în Bulgaria, Moravia și Croația (unde s-a folosit până la sfârșitul sec. 18).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink