GLAGOLE s. f. v. glagore.

glagole sfi vz glagore

GLAGOLE, GLAGOR(Î)E sbst. 1 A patra literă a alfabetului cirilic ¶ 2 F Pricepere, minte: am eu glagole în cap (PANN); dacă nu-i glagore ’n cap, nu-i, și pace bună (CRG.); poate că ți-or ieși gărgăunii din cap și-i mai prinde glagorie (LUNG.) [vsl. glagolŭ].

GLAGOLE s. f. invar. V. glagore.

GLAGOLE s. f. v. glagore.

glagole f. pricepere, minte, (Mold. glagore): am eu glagole în cap PANN; nu-i glagore în cap CR. [Slav. GLAGOLŬ, cuvânt, rațiune].

GLAGORE s. f. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagole s. f.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

glagoare sf vz glagore

glagol sn vz glagore

glagore sfi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~goa~, ~gol sn, ~ole, ~rie / E: vsl глаголъ] 1 (Înv) A patra literă din alfabetul chirilic. 2 (Îvp) Istețime. 3 (Pop) Minte.

glagorie sfi vz glagore

GLAGORE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagole s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGORE s. f. invar. (Regional) Minte, pricepere. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-n cap, nu-i și pace bună. CREANGĂ, A. 13. – Variantă: glagole (PANN, P. V. III 127) s. f.

GLAGORE f.: A (nu) avea ~ în cap a (nu) putea pătrunde cu mintea; a (nu) pricepe. [Var. glagole] /<sl. glagolu

glagore f. V. glagole.

glagól și -óle, V. glagore.

glagóre m. (din maĭ vechiŭ glagol și -óle, d. vsl. glagolŭ, cuvînt). Vechĭ. Numele luĭ 6 în alfabetu chirilic. Azĭ. Fam. (glagóle [Munt.], glagóre și glagórie). S. f. Minte, pricepere: am și eŭ atîta glagorie!

glagole (literă chirilică) s. n.

glagore (pop.) s. f., g.-d. art. glagorii

!glagore (pop.) s. f., g.-d. art. glagorii

glagore s. f. invar.

glagol s. n., pl. glagoluri

glagore, sg.

glagore s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”.

GLAGORE s. v. judecată, minte, rațiune.

glagore s. v. JUDECATĂ. MINTE. RAȚIUNE.