GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLADIATÓR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLADIATÓR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gladiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele [!] saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink