GLĂSCIÓR, glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLĂSCIÓR ~oáre n. (diminutiv de la glas) Glas de copil. /glas + suf. ~cior
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLĂSCIÓR s. glăsuț. (Un ~ de copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glăsciór s. n. (sil. -cior), pl. glăscioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink