glămujdí, glămujdésc, vb. IV (reg.) a face gălăgie, a protesta, a cârti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glămujdésc v. intr. și tr. (vrus. hlomozdzič, ceh. hlomoziti, de aceĭațĭ orig. cu gălămoz 2, glomoz, zgromojd, hălămujdĭe). Mold. nord. Fac gură, protestez, crîcnesc. – În Trans. și grămujdez și gremujdez: a nu gremujda nicĭ un cuvînt înaintea cuĭva (Ret. N. Rev. Rom. 15 Aug. 1900, 95).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink