giurumeá, giuruméle, s.f. (reg.) ceva uzual; cotidian.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

giurumeá s. f. (sil. giu-), art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V. cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte [!] o păstraĭ p. zile marĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink