giubelíu, giubelíi, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gĭubelíŭ m. (d. gĭubea). Vechĭ. Om care poartă gĭubea. Fig. Ișlicar, ruginit, retrograd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink