GIPS s.n. v. ghips.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*gips n., pl. urĭ (lat. gypsum, d. vgr. gýpsos. V. ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat [!] de calciŭ (H₄CaSO₆), numit și selenită. Din gipsu redus în praf și acomodat formelor se fac stucaturĭ, copiĭ de statue ș. a. – Și ghips (după germ. și rus.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

GIPS (‹ lat.) Sulfat natural hidratat de calciu, format prin precipitație chimică, în prima fază a evaporării, în bazinele marine și lacustre sărate pe care de dispariție. Este incolor, alb sau divers colorat în funcție de impuritățile pe care le conține, este solubil în apă și, încălzit la 120º-140ºC, trece în ipsos. Varietățile curate microgranulare (alabastru) sunt folosite ca piatră ornamentală, cele comune utilizându-se ca amendament al solului, la fabricarea vopselelor etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gips, (engl.= gypsum), CaSO4•2H2O, s. monoclinic; min. etalon (D = 2) în scara lui Mohs. În România, se întâlnește în dep. evaporitice de diferite vârste (Eoc. – Mioc.), mai ales în Depr. Trans. și în reg. subcarpatice; de asemenea, ca min. de gangă cu forme cristalografice în multe filoane metalifere legate de vulcanitele neogene.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink