2 definiții pentru gionoate
Explicative DEX
gĭonáte și -oáte n. pl. V. cĭonoate.
Etimologice
gionoate s. f. pl. – Picioare. – Var. gionate. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., III, 696-98, de la *genate, și acesta din lat. *genuata. Numai în Munt. Cf. REW 1999.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: gionoate
gionoate substantiv feminin
| substantiv feminin (F168) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||