gionoáte s. f. pl. – Picioare. – Var. gionate. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., III, 696-98, de la *genate, și acesta din lat. *genuata. Numai în Munt. Cf. REW 1999.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gĭonáte și -oáte n. pl. V. cĭonoate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink